Prima pagină > politichia, sfortele armate > Libia – o partida de sah

Libia – o partida de sah


Despre conflictul din Libia s-a tot scris. Avem doua tabere (minimul necesar), avem armament, avem niste revendicari si avem o situatie de lupta intre cele doua tabere. Cea a rebelilor (adica a luptatorilor pentru libertate) care sunt constituiti in marea majoritate din civili la care se adauga fosti militari din armata libiana care este acum „cealalta parte”.  Rebelii beneficiaza de sprijinul direct al fortelor aeriene ale NATO dupa ce Franta si Marea Britanie au inceput actiunile militare in momentul cel mai prost posibil pentru armata lui Gaddafi adica cand erau pe punctul de a castiga.

De cealata parte este o armata constituita dupa modelul dictatorilor inzestrata pestrit si demodat. Totusi trebuie sa recunoastem insa ca este o armata care rezista de atata vreme atacurilor aeriene ale aliatilor care lovesc tot ce misca sustin ei ca pun in pericol viata civililor. Acum trebuie sa si recunoastem, de asemenea, ca o buna parte din mercenarii consultantii militari proveniti din Ucraina, Belarus si Serbia fac o treaba buna coordonand actiunile trupelor loiala lui Gaddafi. Evident pe bani frumosi si avand sprijinul subteran al Rusiei si Chinei. Ultima are un interes direct mai ales ca voia ca Libia sa fie cel mai mare exportator de petrol inspre China din continentul african. Suportul (umbla vorba) este atat informational (avertizeaza aspra tintelor ce vor fi lovite) cat si material in arme si echipamente. Acesta pare sa fie si motivul pentru care Obama a aprobat plimbarea dronelor pe cerul libian si pocnirea ici-colo a unor transporturi suspecte.

Problemele cele mai stringente ale aliatilor in momentul de fata tind sa fie :

– escaladarea conflictului poate duce la retragerea unor membrii NATO din operatiune

– Rusia critica zilnic actiunile militare si inca este neclar cum apara civilii (respectand rezolutia ONU) avioanele care au bombardat resedinta lui Gaddafi

– alianta are avioane de atac la sol intr-un numar insuficient pentru a apara eficient rebelii. Dronele care sunt mai eficiente sunt distribuite prin A-stan, Pakistan, Yemen sau Somalia asa ca nu vor fi folosite intr-un numar care sa conteze cu adevarat

– Aliatii acorda ajutor militar foarte atent explicat ca fiind „non-lethal military aid” prin atrenarea rebelilor si coordonarea lor. Problema este ca nu se prea stie pe cine pregatesc, cine-i conduce de facto, care este „agenda” lor post-conflict. A-stanul e o amintire proaspata asupra eficientei „consilierilor” si ultimele noutati din zona tind sa anunte ca luptatori Al-Qaida sunt implicati, iar accesul lor la MANPADS  fac sa treaca fiori peste cei care nu le vor prin A-stan.

– Banii. Cu fiecare zi de conflict banii curg in combustibil, mantenata avioanelor, bombe de precizie, salarii, etc. si nu sunt putini. Cineva tot va trebui sa-i plateasca si cu siguranta contribuabilii britanici, italieni  sau francezi vor spune la un moment dat „ajunge”

Anunțuri
  1. 28/04/2011 la 00:15

    Eu cred ca pana la urma tot la conflict terestru se va ajunge !

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: