Prima pagină > Literatura.. > Proza frateee…

Proza frateee…


Trecea strada cu pas vesel, visând cu ochii deschisi la faţa pe care o să o facă George când o să se întâlnească. Descoperse demult faza cu lingurile ce se lipeau pe piept şi pe atunci ţinuse neapărat să îi arate şi lui. Acum era altfel, descoperise că se lipesc şi orinde altundeva, mai mult, era un fel de magnet uman. Era suficient ca să vrea să se joace cu ceva metalic dar care sa conţină fier şi putea face lucruri interesante cu el. Joaca era ceea ce pornea magnetizarea, iar câtă vreme se juca, lucrurile se supuneau vointei lui, putând să se joace cum voia cu ele până cand se plictisea şi ele il paraseau. Cel mai bine mergea cu monede, erau suficient de uşoare să le mişte repede, cu alte lucruri mai grele mergea încet şi cam cădeau pe jos.

–  Bei fraiere, ia hai până aici! Cuvintele inversară polaritatea stării în care fusese şi-l aduseră cu picioarele pe pământ. În secunda următoare o luă la fugă cât putu de repede înapoi de unde venise, dar şi doi din băieţii care stăteau la umbra unui tei o luară la goană după el. Nu avu noroc să strabată decâat căţiva zeci de paşi  până când o laba de urs în spate îl trimise cu nasul inainte pe caldarâm. Şocul căderii îl simţii pâna în creier, faţa, coatele şi genunchii luând foc. Grăunţele de nisip,  muchiile ascuţite şi feţele netede ale pietrei cubice înfierbântate de soare pe care încă aluneca le simţea prin fiecare părticică a corpului de care ele se frecau cu o neaşteptată claritate. Trebuia să-mi fi luat treningul..pantaloni scurţi şi tricou..prost ce-s, prost, prost gândii inainte ca durerea să-i inunde fiecare părticică a minţii.

–  Scoate banii, şi repede. Chipul pătrăţos al lui Cristi, bătăuşul cartierului păru sa umple tot, ochii reci, cu tuleie de barbă şi mustaţă ici-colo printre coşuri şi un rânjet care arătau dinţii din faţă de iepure. Avea de plătit o datorie, vorba vine, pentru nişte ţigări pe care nu le şterpelise de la taică-su şi să le aducă în faţa blocului. Datorie care creştea pe zi ce trece şi aveau grijă ca să-i amintească zilnic de ea şi să-l “elibereze” de orice putea fi folositor, de la creioane, pixuri, mâncare, şi cel mai evident, bani.Toate luate ca şi dobândă, mai bine zis o parte din dobândă pentru ca suma creştea invariabil în fiecare zi.

–  N-am mă, de unde să am atâţia bani? În glasul lui se auzea disperarea şi o urmă de revoltă, era culcat la pamant, ţinut cu un genunchi pe piept, în timp ce simtea cum mii de ace il împung  şi sangele se ivea prin rănile care acum că le văzuse erau şi mai dureroase.

–  Bei, te duci şi iei din portofel de la măta că de nu o sa plăteasca sor-ta ai mai mica, înteleeegi?

zise Cristi şi zâmbetul i se întinse pe toată fata. Îi plăcea fraza asta. De obicei îi înnebunea pe ăia micii când le zicea asta şi făceau tot ce le zicea. Ce cretini..Din spate se auzea hăhăitul celorlaţi doi camarazi de gaşcă. Distracţia era la cote maxime azi. Ce buşeală o luat fraieru’..işi zise, da las’  ca să-i fie îinvăţătură de minte să mai fugă de mine.

–   Scolă mă sus, du-te şi te spală şi adă banii aia că-mi pierd răbdarea. Boule, aşa mocofan ca tine mai rar! se băgă şi smecheraşul cu tricou negru cu cap de mort pe el din spate dupa care dădu drumul la o flegmă cu boltă spre un porumbel ce se agita şi el prin zonă in jurul unui covrig mancat pe jumatate aruncat de vreun copil.

Tremurând, se ridică şi o luă încet spre casă. Privirile lor distrate îl ardeau în spate în timp ce încerca să meargă fără să ţină cont de julituri. Intră aprope plângând în casa, era singur, şi se duse la baie să se spele. Dupa ce s-a schimbat in trening in sfrârşit o idee buna  lua cutiuta în care tineau banii parintii lui. O deschise şi în timp ce privea hârtiile dinăuntru o paralizie îl cuprinse. Ajunse să fie hot în propria casă, părinţii care l-au crescut, care îl iubesc, vor fi furaţi de propriul lor copil. Ruşinea prinderii in fapt pe care o simţea anticipat i se păru de nesuportat. Închise capacul cu furie şi o puse înapoi i dulap printre haine exact cum a fost. Apoi merse în bucătărie şi luă din sertar un cutit, ce ironie, tot din metal. Era deja hotărât să-i ameninţe cu cuţitul şi dacă vor face figuri să-i taie. Să sângereze cum a sangerat şi el, să simtă durere cum a simţit el şi să fugă cum a fugit el. Nu işi făcea iluzii că după treaba asta va fi la fel, dar era momentul sa stea drept şi daca tot e sa fie bal, atunci bal sa fie. Oricum tot la poliţie o să  ajung mai devreme sau mai tarziu, dar măcar să le dau animalelor alora durerea înapoi. În timp ce gândea asta cuţitul cu care se juca în mană începu să se învartă în palmă, apoi începu să-l învârtă în aer aruncându-l şi prinzându-l după ce-şi răsucea mâna. Apoi cuţitul a  început să se învârtă singur în jurul mâinii. Imediat a realizat că de fapt nu are nevoie de mâner, aşa că l-a pus înapoi şi a luat un cuţit cu mâner roşu. Reuşise anul trecut să rupă unul exact pe la mâner în timp ce erau la iarbă verde şi îl arunca spre un copac. Ştia că doar trebuie lovit puternic din laterală şi se va rupe. Deja e simplu  gândi şi tremuratul de frica din mâini începu sa fie din ce în ce mai slab. Trebuie să am numai lama şi nici nu vor şti ce i-a lovit, pentru ca apoi sa realizeze că de fapt nici de asta nu avea nevoie. Avea nevoie de o lamă de barbierit, de fapt de o jumătate de lama de barbierit.. mică, uşor de controlat. Puse cuţitul înapoi în sertar şi şi merse la baie să ia din trusa tatălui o lamă. Ghinionul făcu să găsească doar bic-uri, apoi îşi aminti de lama din maşina de cusut a mamei. Deschis cu greu sertarul triunghiular şi scoase de acolo lama, o rupse în două cu patentul şi privi fascinat cât de repede se misca în mană şi în jurul degetelor. Cu o jumatate în fiecare palmă coborâ în faţa blocului. Stapânindu-şi tremuratul de emoţie merse spre ei, gaşca statea pe o banca şi fluierau după fete. Le făcu semn să vină după el şi merse în boscheţii din  spatele blocului. Cristi veni zâmbing larg plin de sine. Aşa trebuie trataţi mucoşii ăştia îşi zicea în timp ce cobora treptele în spatele blocului. In urma lui veniră şi ceilalţi doi sărind câte două trepte odată.

Anunțuri
Categorii:Literatura.. Etichete:
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: