Arhiva

Archive for the ‘Literatura..’ Category

Rusu’, banu’ si iroplanu’

28/09/2011 4 comentarii

Superprastie cu raza superlunga

Taica Putin s-a zbarlit nitel la ministru de finante ca cica nu da bani la aparare. Ala s-a aparat zicand ca iar face ce face Rusia si  ajunge bugetul de stat svaiter pentru aparare. Concluzia pana la urma este ca cel mai destept cedeaza si isi da demisia multumimd in gand partidului iubit ca are posibilitatea asta (in urma cu 50 de ani ar fi fost plin de cancer si lovit de boala chinezului batran prin Siberia).

Tovarasi din toate tarile Dragi compatrioti rusi. Io tatal vostru drag si scump la punga va dau de stire ca musai sa mai lasati deoparte niste parai pentru modernizarea sfortelor armate.  Panceca Romania isi pune scut si are prastii cu raza lunga de actiune noi ne vom pune coif si vom produce superprastii cu raza superlunga model PAK -FA

sursa pozei: militaryphotos.net

haraso pentru atentia acordata.

Exact de ziua venirii lor


An Te si Da erau la întâlnire. Intâlnirea zilnică după orarul devoratorilor. Gândurile fiecăruia erau cunoscute şi celorlaţi prin simpla apropiere. Mai erau 2 rotaţii până la sosirea progeniturilor şi începerea testelor.

An considera potrivită planeta acesta pentru testarea ălor mici. Era plină de devoratori care se înmulţiseră peste măsură. Iar experienţa terminării şi a plecării din corp era exact ce trebuia pentru a trece progeniturile de la nivelul 5 la 4.  Acum mii de rotaţii se obţinea nivelului 2 dar, prin decizia Consiliului devoratorii au fost pacificati şi înmulţiţi. Era nevoie de ei, cât de mulţi devoratori, de asta avea nevoie acum Ertu, era în plină expansiune şi cât mai mulţi Kia’au trebuiau să apară. Ei erau singurii capabili să supravieţuiască în spaţiu fără viată. Ei duceau mai departe frontierele Ertu-ului întru gloria noastră eternă. Iar pentru a supravieţui Imensului Gol dintre galaxii aveau nevoie să-şi încarce iaa’tu de energia vitală a devoratorilor. Alte rase erau mai potrivite trecerii la nivele superioare dar pentru 4 cei de aici erau cei mai potriviţi. Bipezi, păroşi si infestaţi de paraziţi, comunicau prin sunete articulate şi prin semne scrise. Aveau o societate care a evoluat foarte repede de-a lungul timpului petrecut aici de An şi din cauza deciziei Consiliului. Un nou mod de a gândi al bipezilor a fost impementat încetul cu încetul, generaţie după generaţie. Conexiunile lor fizice erau extrem de uşor de manipulat, faptul că până la urmă totul se reducea la semnale electrice, de la acţionare la memorare, făcea ca manipulara lor să fie posibilă şi în grupuri mari şi pe suprafete întinse pentru un zarrad de nivel ultim. Fiind o fiinţa atemporala şi aproape imaterială faţă de devoratori aceştia nici nu simţeau influentarea nici nu erau conştienţi de prezenta ei. Era suficient pentru a voi să se întâmple ceva pentru ca mulţimea de indivizi păroşi să simtă o nevoie mai mult sau mai puţin puternică de a face exact acela-şi lucru. Erau ca şi niste furnici care ascultă de comanda reginei fără să comenteze sau să aibă obiecţii.

Te si Da făceau schimb de informaţii, pentru devoratori nu era decât o furtună deasupra oceanului. Trăznete spintecau înaltul cerului şi tunetele se auzeau până la suprafata apei. Lumini tremuratoare şi umbre temătoare marcau o discutie în contradictoriu; Da voia să fie aspru şi sa trieze progeniturile aşa cum se facea acum mii de rotaţii, Te în schimb voia cât de multi să reusească transformarea şi acumularea de energie vitală. An se ţinea departe de discuţia lor, el întotdeauna alegea decizia celui care avea argumentul mai aprope de ce era bine pentru Consiliu. Iar acum se pare că nevoile imediate de expansiune ale Ertu-ului erau mai importante decât dezvoltarea viguroasă prin trierea corectă a progeniturilor. Până la urma sederea lor aici, în acest loc groaznic trebuia cumva să fie rasplatit intr-u viitor mai mult sau mai puţin apropiat.

Primele progenituri intrară în atmosfera globului albastru exact la momentul stabilit. Străbătuseră cale de zeci de terme pentru a-şi termina stadiul de fiinta solidă şi a trece la cel de imaterial şi cu puţin noroc la cel de atemporal. Intrau unul după altul, fără o ordine, în zona gazoasa a planetei şi flacarile îi cuprindeau.  Gheaţa de pe corpurile lor se topea lăsând în urmă dare albe de condens spre admiraţia şi uimirea devoratorilor care urmăreau amuzaţi în ultimele zeci de rotatii fenomenul. Nu întelegeau ei ce se petrece, le considerau pietre căzute din spaţiu. Ce limitaţi puteau fi.. Ei, devoratorii acestei planete vor fi receptaculele în care o progenitura gazoasă se va transforma în kia’au prin chinurile şi zbaterile absorbirii suflului vital. Energia absorbită în acele momente eliberau kia’au din prinsoarea corpului gazos şi cel al gazdei. Apoi kia’au trebuiau să absoarbă cât mai multă energie înainte de a se avânta în adâncul Imensului Gol. Dar asta nu li se permitea să se abată de la regulile pe care An Te si Da aveau grija sa le tină „foarte stricte”. Existenţa lor trebuia să rămână ascunsă devoratorilor,  kia’au trebuiau să controleze total devoratorul ce va fi secătuit şi cauzele stingerii din viată al devoratorului să fie “naturale”.

Te se bucura văzând urmele albe pe cerul albastru. Le pregătise progeniturilor un adevarat festin. Un război, ceva la o scara la care încă nu se gândise nimeni.. sute de milioane de devoratori vor muri în acest război, alte milioane de “cauze naturale” iar numele lui va intra in istoria Ertu-ului ca şi cel mai bun pregătitor al kia’auilor care au întins imperiul în zeci de galaxii.. Iar dupa ce kia’au vor pleca va împinge şi mai departe dezvoltarea devoratorilor care vor deveni si mai multi si mai rapace până ce vor începe un nou razboi…exact de ziua venirii lor.

Proza frateee…


Trecea strada cu pas vesel, visând cu ochii deschisi la faţa pe care o să o facă George când o să se întâlnească. Descoperse demult faza cu lingurile ce se lipeau pe piept şi pe atunci ţinuse neapărat să îi arate şi lui. Acum era altfel, descoperise că se lipesc şi orinde altundeva, mai mult, era un fel de magnet uman. Era suficient ca să vrea să se joace cu ceva metalic dar care sa conţină fier şi putea face lucruri interesante cu el. Joaca era ceea ce pornea magnetizarea, iar câtă vreme se juca, lucrurile se supuneau vointei lui, putând să se joace cum voia cu ele până cand se plictisea şi ele il paraseau. Cel mai bine mergea cu monede, erau suficient de uşoare să le mişte repede, cu alte lucruri mai grele mergea încet şi cam cădeau pe jos.

–  Bei fraiere, ia hai până aici! Cuvintele inversară polaritatea stării în care fusese şi-l aduseră cu picioarele pe pământ. În secunda următoare o luă la fugă cât putu de repede înapoi de unde venise, dar şi doi din băieţii care stăteau la umbra unui tei o luară la goană după el. Nu avu noroc să strabată decâat căţiva zeci de paşi  până când o laba de urs în spate îl trimise cu nasul inainte pe caldarâm. Şocul căderii îl simţii pâna în creier, faţa, coatele şi genunchii luând foc. Grăunţele de nisip,  muchiile ascuţite şi feţele netede ale pietrei cubice înfierbântate de soare pe care încă aluneca le simţea prin fiecare părticică a corpului de care ele se frecau cu o neaşteptată claritate. Trebuia să-mi fi luat treningul..pantaloni scurţi şi tricou..prost ce-s, prost, prost gândii inainte ca durerea să-i inunde fiecare părticică a minţii.

–  Scoate banii, şi repede. Chipul pătrăţos al lui Cristi, bătăuşul cartierului păru sa umple tot, ochii reci, cu tuleie de barbă şi mustaţă ici-colo printre coşuri şi un rânjet care arătau dinţii din faţă de iepure. Avea de plătit o datorie, vorba vine, pentru nişte ţigări pe care nu le şterpelise de la taică-su şi să le aducă în faţa blocului. Datorie care creştea pe zi ce trece şi aveau grijă ca să-i amintească zilnic de ea şi să-l “elibereze” de orice putea fi folositor, de la creioane, pixuri, mâncare, şi cel mai evident, bani.Toate luate ca şi dobândă, mai bine zis o parte din dobândă pentru ca suma creştea invariabil în fiecare zi.

–  N-am mă, de unde să am atâţia bani? În glasul lui se auzea disperarea şi o urmă de revoltă, era culcat la pamant, ţinut cu un genunchi pe piept, în timp ce simtea cum mii de ace il împung  şi sangele se ivea prin rănile care acum că le văzuse erau şi mai dureroase.

–  Bei, te duci şi iei din portofel de la măta că de nu o sa plăteasca sor-ta ai mai mica, înteleeegi?

zise Cristi şi zâmbetul i se întinse pe toată fata. Îi plăcea fraza asta. De obicei îi înnebunea pe ăia micii când le zicea asta şi făceau tot ce le zicea. Ce cretini..Din spate se auzea hăhăitul celorlaţi doi camarazi de gaşcă. Distracţia era la cote maxime azi. Ce buşeală o luat fraieru’..işi zise, da las’  ca să-i fie îinvăţătură de minte să mai fugă de mine.

–   Scolă mă sus, du-te şi te spală şi adă banii aia că-mi pierd răbdarea. Boule, aşa mocofan ca tine mai rar! se băgă şi smecheraşul cu tricou negru cu cap de mort pe el din spate dupa care dădu drumul la o flegmă cu boltă spre un porumbel ce se agita şi el prin zonă in jurul unui covrig mancat pe jumatate aruncat de vreun copil.

Tremurând, se ridică şi o luă încet spre casă. Privirile lor distrate îl ardeau în spate în timp ce încerca să meargă fără să ţină cont de julituri. Intră aprope plângând în casa, era singur, şi se duse la baie să se spele. Dupa ce s-a schimbat in trening in sfrârşit o idee buna  lua cutiuta în care tineau banii parintii lui. O deschise şi în timp ce privea hârtiile dinăuntru o paralizie îl cuprinse. Ajunse să fie hot în propria casă, părinţii care l-au crescut, care îl iubesc, vor fi furaţi de propriul lor copil. Ruşinea prinderii in fapt pe care o simţea anticipat i se păru de nesuportat. Închise capacul cu furie şi o puse înapoi i dulap printre haine exact cum a fost. Apoi merse în bucătărie şi luă din sertar un cutit, ce ironie, tot din metal. Era deja hotărât să-i ameninţe cu cuţitul şi dacă vor face figuri să-i taie. Să sângereze cum a sangerat şi el, să simtă durere cum a simţit el şi să fugă cum a fugit el. Nu işi făcea iluzii că după treaba asta va fi la fel, dar era momentul sa stea drept şi daca tot e sa fie bal, atunci bal sa fie. Oricum tot la poliţie o să  ajung mai devreme sau mai tarziu, dar măcar să le dau animalelor alora durerea înapoi. În timp ce gândea asta cuţitul cu care se juca în mană începu să se învartă în palmă, apoi începu să-l învârtă în aer aruncându-l şi prinzându-l după ce-şi răsucea mâna. Apoi cuţitul a  început să se învârtă singur în jurul mâinii. Imediat a realizat că de fapt nu are nevoie de mâner, aşa că l-a pus înapoi şi a luat un cuţit cu mâner roşu. Reuşise anul trecut să rupă unul exact pe la mâner în timp ce erau la iarbă verde şi îl arunca spre un copac. Ştia că doar trebuie lovit puternic din laterală şi se va rupe. Deja e simplu  gândi şi tremuratul de frica din mâini începu sa fie din ce în ce mai slab. Trebuie să am numai lama şi nici nu vor şti ce i-a lovit, pentru ca apoi sa realizeze că de fapt nici de asta nu avea nevoie. Avea nevoie de o lamă de barbierit, de fapt de o jumătate de lama de barbierit.. mică, uşor de controlat. Puse cuţitul înapoi în sertar şi şi merse la baie să ia din trusa tatălui o lamă. Ghinionul făcu să găsească doar bic-uri, apoi îşi aminti de lama din maşina de cusut a mamei. Deschis cu greu sertarul triunghiular şi scoase de acolo lama, o rupse în două cu patentul şi privi fascinat cât de repede se misca în mană şi în jurul degetelor. Cu o jumatate în fiecare palmă coborâ în faţa blocului. Stapânindu-şi tremuratul de emoţie merse spre ei, gaşca statea pe o banca şi fluierau după fete. Le făcu semn să vină după el şi merse în boscheţii din  spatele blocului. Cristi veni zâmbing larg plin de sine. Aşa trebuie trataţi mucoşii ăştia îşi zicea în timp ce cobora treptele în spatele blocului. In urma lui veniră şi ceilalţi doi sărind câte două trepte odată.

Categorii:Literatura.. Etichete:

Om la apaa! Pardon frantuz la nisip

04/04/2011 1 comentariu

Cica zice armata lui Gaddafi ca au doborat un avion de lupta francez si au capturat pilotul. Ailalti zic ca asa ceva nu s-a intamplat. Eu banuiesc ca adevarul este undeva la mijloc, adica pilotul joaca table cu soldatii lui Gaddafi dar avionul inca zboara mandru.

sursa: http://www.eutimes.net/2011/03/french-warplane-shot-down-in-libya/